Paris, orasul luminilor aprinse << Pagina principala >> Zi cu tentative de shopping

Orasul la pasi marunti

Joi, 18 aprilie

Miercuri a fost zi libera in oras pentru Stef, iar eu am fost la munca. Ne-am revazut spre seara, am mancat ceva pe langa gara, si apoi direct somnic. Incepand de joi am fost libera si eu. Am inceput cu o plimbare pe jos pana la Arcul de Triumf, unde se ingramadea destula lume dar nu stiu de ce nu am fost prea impresionata. Cred ca ii lipsea povestea. Nu ca nu ar avea una, doar ca nu o stiam eu, si era o dimineatza moharata, si nu aveam ghid… am trecut destul de repede peste moment.
A urmat plimbarea pe Champes Elisee, unde ne-am oprit la o terasa pentru o gustare mica. Iar Stef a comandat din greseala picioare de broasca… He, he ce m-am distrat! Nici nu s-a atins de ele, nici nu a gustat din salata mea. Dintr-o data ii trecuse complet foamea! Probabil din cauza socului ca aproape a mancat broasca… Hi hi…
Pe la mijlocul lui Champes Elisee am facut dreapta spre podul Alexandru, despre care auzisem ca este cel mai frumos din Paris. Si mie chiar asa mi s-a parut, am revenit acolo de cateva ori, ca sa fac poze.
In drum spre Podul Alexandru am trecut pe langa Petit Palais si Grande Palais, toate aceste trei constructii fiind special ridicate si inaugurate pentru Expozitia de la 1900. Super interesant!
Venind dinspre Petit si Grande Palais, peste podul Alexandru, se ajunge in gradinile din fata Hotel des Invalides, unde este inmormantat Napoleon. Bineinteles ca nu am intrat Filozofia noastra este destul de clara legata de muzee si in general edifcii din astea unde iti ia mai mult de 5 minute ca sa intri, si dupa ce intri te duci si te uiti ca blegul la o chestie la care se uita inca 50.000 de persoane in acelasi moment ca tine. La capitolul asta nu am inteles niciodata de ce tin unii mortis sa vada un singur lucru in Paris: MonaLisa. Stau o zi la rand la intrare, apoi se bulucesc sa vada un tablou probabil meschin de mic (si in copie - daca sunt destepti cei de la muzeu). Doar ca sa “bifeze” momentul? Imi plac cei care spun ca au stat in muzeu cu zilele, ca au fazut diverse expozitii, ca le plac cine stie de chestii de pe acolo. Dar cei care se duc stric pentru MonaLisa, ma calca pe nervi… Oricum… sa trecem peste… am deviat cu succes!
Ne-am oprit la o terasa micuta, am mai baut o cola si o cafea, si am pornit din nou pe langa Sena, spre piata Concorde. Ma pregateam sa spun ca asta mi-a placut cel mai mult la Paris, spatiile imense, fara blocuri turn, parcurile si piatzetele mari. Dar mi-au placut la fel de mult stradutzele inguste, malul ingust al Senei, masutzele inghesuite unde stateau la cafea parizienii boemi. Dar piata Concorde e clar ca mi-a placut pentru spatiul deschis…
Au urmat gradinile Tuileries, care duc spre Louvru. Mi-a placut aici pentru ca nu ne grabeam deloc. Dupa cum ziceam si mai devreme, stiam ca va fi coada si ca nu vom intra in muzeu. Asa ca am pierdut mult timp prin gradini, uitandu-ne la ce fac oamenii, cum sunt aleile… si ce statui ciudate pot sa puna astia din cand in cand… Cum ar fi asta, cu un paianjen urias! Este fix ce te asteptai sa gasesti aici, de ce nu?
De multe ori imi sar in ochi chestiile astea cand sunt plecata din Bucuresti: vad oameni care n-au nici o grija. Stau pe bancute si citesc, stau de vorba, se joaca cu cei mici. Desi sunt in public, fiecare e intr-un fel de lume numai a lui, si nu se simt nasol ca stau intinsi pe o banca, in loc sa stea pe banca normal, ca orice om “normal”…
Dupa ce am trecut de Louvru ne-am mutat pe malul stang al Senei si am continuat calatoria catre Notre Damme. Pe drum ne-am mai oprit la un barulet, pentru inca o cola si o ciocolata calda.
Am ajuns la Notre Dame si am facut un ocol in jurul catedralei. In spatele ei era un parculetz foarte fain, cu o zona de joaca pentru copii, unde asfaltul era foarte moale, ca plastilina. Dupa o zi de plimbat prin oras, senzatia pe asfaltul ala era foarte misto! M-am dat si in leagan… a fost foarte frumos!
Dupa Notre Dame nu mai stiam exact ce sa facem, dar ne-am hotarat sa mergem catre Pompidou, unde am dat inclusiv peste o expozitie Brancusi. Mi-a placut pentru ca era colorat, si pentru ca mi-am luat un lantishor dragutz de la o tipa care vindea tot felul de chestii facute de ea, in fata centrului. Altfel, in interior mi s-a parut destul de ciudat, nu stiu de ce nu mi-a placut foarte tare.
Se facuse tarziu, si ne era foame, asa ca am cautat un restaurant undeva prin zona, si am gasit unul super dragutz, cu mancare foarte buna. Am intrat in el la fix, pentru ca dupa vreo 10 minute a inceput o ploaie destul de puternica. Am luat si desert si am mai lenevit pana cand s-a terminat ploaia, apoi am pornit spre metrou. Planificasem ca in seara asta sa urcam in turn, asa ca am coborat din metrou la statia Trocadero. Stiam deja ca iesind de la metrou, turnul se vede in partea stanga, asa ca am mers cu privirea spre drepta pana am ajuns in mijlocul pietei. Cand ne-am intors privirea, privelistea spre turn era superba. Fiind deja trecut de 9 jumate, era intuneric, iar turnul era luminat. Se vedea superb!
Ne-am grabit sa facem cateva poze, iar eu am injurat ploaia, care incepuse din nou destul de tare. Aveam geaca de ploaie la mine, dar nu ma simteam ok sa stau prea mult cu aparatul prin ploaie. Am stat la coada la turn destul de putin. Din cauza orei, dar mai ales din cauza ploii, erau foarte putini turisti la coada, si ne ingramadeam cu totii sub umbrele :). In turn am urcat mai intai pana la etajul doi, apoi am luat un alt lift catre varf. Privelistea de sus e ametitoare, la propriu si la figurat. Se vede tot Parisul, asta e clar! Dupa ce faci un tur 360 de grade Si ca tot omul, ce sa fac eu cand am ajuns in varf, fiind deja ora 10 jumate in Paris si 11 jumate in Romania? Sun acasa. Nu raspunde Bogdan, asa ca sun la frate’miu, si reusesc sa il tresesc. Eu nu il aud prea bine asa ca urlu la el “ghici unde sunt?!” … pauza… se intrerupe legatura! Ma uit la Stef, si cu gura pana la urechi ii spun ca tocmai l-am trezit pe Alex, l-am intrebat unde sunt, si apoi i-am inchis. Ma distram super tare imaginandu-mi scena de la Bucuresti! Dar am reusit sa iau legatura cu el, si oricum, baiat destept, isi imaginase ca m-am cocotzat in turn, si aveam nevoie sa ma dau mare!
Cam asa s-a terminat seara… Am coborat din turn si ne-am urcat repede in taxi… ploua in continuare…
Paris, orasul luminilor aprinse << Pagina principala >> Zi cu tentative de shopping


Nici un comentariu
Adauga un comentariu:
Nume
Mesaj
Introdu codul